Viaţa te loveşte pentru a te trezi, este perturbată de refuzul, neglijenţa sau iresponsabilitatea ta. Scopul loviturii este să te transformi, să-ţi revii din starea de letargie, să-ţi duci la capăt angajamentul luat înainte de a te naşte.
Viata e asa cum e ea, cu bune si rele, depinde doar de noi cum o privim. Depinde doar de noi daca vrem sa fim fericiti, adevarata putere e in sufletele noastre.
Aatunci când viaţa te înghesuie într-un colţ şi te simţi ameninţat sau pierdut, poţi să nu te pierzi cu firea dacă te gândeşti că eşti în spaţiul nemăsurat al inimii lui Dumnezeu. Acolo îţi vei regăsi visurile.
Da, loviturile dor, dar rezultatul întotdeauna aduce încântare, atât pentru cel lovit cât şi pentru cei ce privesc la ceea ce a ieşit frumos. Aşa e şi cu omul, în urma loviturilor devine puternic, ancorat în realităţi profunde, util, plin de învăţături, şlefuit pentru viitor. Primeşte lecţii dure, dar benefice pentru evoluţia personală.
Când viaţa te loveşte, afli cine te mângâie.
Când viaţa te trădează, descoperi cine de lângă tine e sincer.
Când prietenii dispar, îţi dai seamă câţi cunosc definiţia prieteniei.
Când problemele devin valuri înalte, înveţi că speranţa e colacul tău de salvare.
Când oamenii te părăsesc, înveţi că te poţi bază doar pe tine.
Când ninge peste tine cu fulgi de amăgire, simţi răcoarea visurilor ce se topesc printre degetele clipelor.
Când plouă cu stropi de singurătate, îmi amintesc că soarele vieţii doar s-a ascuns printre nori, nu e cu totul pierdut.
Când ţi se întâmplă o nenorocire, îmi dau seama de semnificaţia familiei, de valoarea oamenilor şi de neînsemnătatea lucrurilor.
Când atât de multe întrebări se ivesc pe buzele inimii, înţeleg că răspunsurile stau în lacrimile neplânse.
Când am spus: E imposibil! Viaţa m-a ajutat să spun: E posibil!
