Trandafirul de Jericho (ştiinţific Selaginella lepidophylla), cunoscut şi sub numele de „Trandafirul Maicii Domnului”, „Mâinile de rugăciune ale Mariei” sau „Planta Învierii”, nu este tocmai un trandafir și nu se plantează în pământ.
În stare uscată planta are aspectul unui ghem maroniu care pare mort.
Atunci însă când rădăcina este pusă în puţină apă uşor călduţă se desface uşor şi se transformă într-o plantă verde, catifelată, cu flori mici și albe. După cinci zile trandafirul se va scoate din apă şi se va păstra uscat timp de trei – patru săptămâni. Procesul este repetitiv, astfel încât după această perioadă de „odihnă”, „ghemul” poate fi readus la viaţă din nou. El moare şi învie la nesfârşit.
Așa se întâmplă și în mediul său natural, când, dacă nu are apă, se face ghem și se lasă purtat de vânt până ajunge într-un loc prielnic unde găseşte apă şi înverzeşte din nou.
Trandafirul de Jericho provine din regiunile deşertice ale Iordaniei şi ale Israelului şi poate trăi în stare uscată zeci de ani, astfel că se poate transmite din generaţie în generaţie păstrându-şi aceleaşi proprietăţi.
Planta este simbolul norocului, dragostei şi frumuseţii, un adevărat miracol al naturii care protejează familia şi locuinţa.
Casa care îngrijeşte această plantă va avea parte de iubire, linişte si bunăstare.
Trandafirul din Jericho are şi utilitate practică. În stare umedă, planta are capacitatea de a absorbi fumul de ţigară şi de a îmbunătăţi calitatea aerului, iar în stare uscată îndepărtează insectele dăunătoare. În anumite credinţe, apa în care a stat trandafirul o zi este pulverizată prin casă, cu scopul de a-i proteja pe membrii familiei.
În tradiția iudaică, trandafirul de Jericho are o simbolistică bogată. Una dintre legende spune că în timpul fugii Fecioarei Maria, din Nazaret în Egipt, prin deşertul de la sud de Ierusalim, aceasta a dat peste o plantă care a înflorit în faţa ei. Pentru a-şi arăta recunoştinţa faţă de ea, Fecioara a binecuvântat-o dăruindu-i viaţă eternă. De aceea, trandafirul este cunoscut şi sub denumirea de „Trandafirul Sfintei Maria” sau „Mâinile de rugăciune ale Mariei”.
Conform unei alte legende, atunci când Moise călăuzea poporul în deșert, a ajuns la picioarele sale un ghem uscat. Moise l-a ridicat și a cugetat cu tristețe „Doamne, oare așa voi ajunge și eu și poporul acesta, doar o uscăciune purtată de vânt?”. Iar Cerurile i-au răspuns: „Moise, pune planta aceasta uscată într-un pumn de apă, și vei vedea cum ea înverzește și înflorește de nenumărate ori. Ca și planta aceasta, spiritul tău se va trezi mereu și va fi binecuvântat cu viață veșnică.”
Se spune că această plantă simbolizează răstignirea şi Învierea lui Iisus Hristos. Când Iisus era în viaţă, trandafirul de Jericho era verde şi înflorit tot timpul. Însă la moartea Lui, planta s-a strâns misterios sub forma unui ghem maroniu iar florile s-au uscat. Când Iisus a Înviat trei zile mai târziu, ea a înflorit din nou celebrând simbolic Învierea Mântuitorului.
