Frica nu trebuie să intre în inima noastră. Totuși, când Îl iubești pe Dumnezeu, nu mai ai nicio teamă. Pentru că, la urma urmei, de ce te poți teme? Aceasta este întrebarea pe care o pun tuturor celor care vin plini de teamă. Nu-ți fie frică. De ce ți-e frică? De moarte? Spune că ești mort și ai terminat povestea! Adică, atunci când ai depășit frica de moarte ai scăpat…
Sau s-ar putea să te temi că se va întâmpla ceva cu ochii tăi… și, dintr-odată, să simți o durere în ochi! Acest lucru mi s-a întâmplat mie. Am avut probleme cu ochii. Ei, și? Dacă este voia lui Dumnezeu și crezi că îți vei pierde vederea, așa va fi. Așteaptă, totuși. Așteaptă cu credință – numai cu credință și răbdare, nimic altceva. Pentru că, adeseori, durează mult până când Dumnezeu împlinește.
Fie ca noi să lăsăm deoparte fricile noastre și, în schimb, să trăim cu bucurie, umilință, speranță și cu încredere de neclintit în faptul că Domnul este cu noi.
De-a lungul istoriei, frica a fost folosită deseori pentru a-i determina pe oameni să acționeze. Părinții au folosit-o cu fiii și fiicele lor, angajatorii cu angajații, iar politicienii cu alegătorii.
Este adevărat că frica poate avea o influență puternică asupra faptelor și comportamentului nostru. Dar acea influență tinde să fie temporară și superficială. Frica are rareori puterea de a produce o schimbare în inima noastră și nu ne va transforma niciodată în oameni care iubesc ceea ce este drept și care vor să se supună Tatălui Ceresc.
Nu cred că Dumnezeu dorește ca fiii și fiicele Sale să se teamă sau să stăruie asupra relelor din lume. „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.”
El ne-a oferit o mulțime de motive să ne bucurăm. Trebuie doar să le găsim și să le recunoaștem.
Cu siguranță, lumea noastră a fost și va continua să fie imperfectă. Prea multe persoane inocente suferă din cauza circumstanţelor, dar și din cauza lipsei de umanitate. Corupţia și ticăloşia din zilele noastre sunt unice și alarmante.
