”Domnule doctor, simt o durere!…”, iar mediciii au început să plângă! Edith Gonzales a murit în dimineața zilei de 13 iunie, după o luptă de trei ani cu cancerul ovarian. A fost diagnosticată în 2016, anul în care a decis să-și întrerupă proiectele artistice pentru a se dedica unei ”piese cu act infinit”, așa cum avea să descrie lupta cu boala nemiloasă. Detalii din timpul operației suferite și diagnosticul care i-a făcut pe medici să plângă!
În 2017, Edith Gonzalez a dat un amplu interviu pentru publicația Quien, în care a povestit bătălia pe care a dus-o cu cancerul, de la început până la final. Totul a început de la o durere puternică de spate, care avea să-i schibe definitiv viața, scrie fabricatinromania.info
Era al doilea trimestru din anul 2016. Actrița se pregătea de un turneu de promovare pentru ultima telenovelă la care lucrase. O durere puternică de spate care putea imobiliza pe oricine ai puțin pe ea, care era obișnuită zile extenuante, de dimineața până seara, timp de cinci ani. În timpul unei plimbări, cu fiica sa, Constanza, o mișcare bruscă i-a produs dureri în tot corpul.
”Domnule doctor, simt o durere!…”
„Am decis să consult un medic, un renumit gastroentolog mexican. <Auziți. domnule doctor, simt o durere insuportabilă>. M-a văzut în cabinet, iar eu i-am primit chipul. Mi-a spus: ”Ești foarte slabă!”. <Da, domnule doctor, vin din Miami, munca unui actor în televiziune este 12 ore pe zi și mereu sunt probleme cu catering-ul”. Nu înțelegeam că eram foarte slabă și m-am gândit că exagerează>, a povestit actrița, în amplul interviu. ”Cum dansez, îmi dau lacrimile”. Luam pastile anti-durere, analgezice, dar când nici acestea nu și-au mai făcut efectul m-am gândit: nu pot să fiu bolnavă!”. Actorii nu au voie să îmbolnăvească, dar când durerea nu mai puta fi stăpânită cu nimic, nu am mai putut merge la cursurile de dans. După ce medicul mi-a ascultat simptomele, mi-a dat un set de analize, apoi m-am dus din nou Miami ca să-mi continuu treaba. M-am întors, iar rezulatul a fost: markeri tumorali pozitivi. Chirurgie de urgență”.
”Mi-au spus: uter, apendice, ovare, histerectomie totală. Zece ganglioni. Omentum. ”Ce este omentum, am sărit eu”. Nu-ți face griji, e preventiv. Am respirat adânc. Am întrebat persoanele din salon. Nimeni nu știa ce e omentumul menționat. Apoi, a venit vărul meu, Eduardo. L-am întrebat: ”Lalo, ce este omentum?”. El mi-a răspuns: ”Este țesutul gras pe care-l avem între piele și organe și poate folosi la multe, inclusiv celule stem. Este periculos dacă celulele canceroase ajung acolo. Apoi, am sărit ca arsă: ”nu vreau să-mi scoată omentum-ul”, a povestit actrița pentru publicația Quien, într-o notă tragicomică.
Nu știa mai nimic, dar avea o certitudine: era cancer și era o urgență. Să-i spună fiicei sale, Constanza Creel, pe atunci la vârsta de 11 ani, era cea mai mare provocare. ”I-am spus înainte de a o trimite în vacanță cu tatăl ei că urma să trec printr-o operație. Am intrat în operație de 11 ziua și am deschis ochii la cinci seara. A fost o operație de șase ore. Le mulțumesc doctorilor pe care niciodată nu i-am întrebat ce mi-au scos din mine. Am zis: ”Dacă asta e de făcut, asta fac!”
