Murat Unalmis (Demir din serialul „Ma numesc Zuleyha”) a fascinat publicul datorita talentului si sarmului sau aparte, in interpretarea unor roluri de exceptie.
Demir din serialul „Ma numesc Zuleyha”, despre cel mai mare vis! Actorul Murat Unalmis s-a născut in 1981 in Kayseri, Turcia. Dupa finalizarea studiilor gimnaziale, s-a mutat in Istanbul impreuna cu parintii sai. In perioada liceului a jucat baschet profesionist pentru Clubul sportiv Fenerbahçe. Murat Unalmis a absolvit cu brio Facultatea de Administrație și Afaceri din cadrul Universității Marmara. Chiar daca avea de gand initial sa profeseze in alt domeniu, Murat Unalmis a revenit la prima sa pasiune, actoria si a ales sa isi construiasca pas cu pas caiera de actor. Iata ce marturisiri inedite a facut indragitul actor intr-un interviu de senzatie:
Care sunt cele mai mari vise și proiecte pe care dorești să le realizezi?
Când vom pleca din această lume într-o zi, ne vom întreba cât de utili am fost prin munca noastră și caut răspunsul la această întrebare. Desigur că imi place să fac parte din seriale TV, îmi doresc să am succes și muncesc pentru asta, dar din moment ce a fi actor este ca și cum ai scrie în apă, adică ceva de care nimeni nu-și va aduce aminte după 5 ani, sincer, visul meu este să vizionez un film realizat de mine și prin care să ating inima măcar a unei persoane și să o îndrum spre bine și spre frumos.
Te-ai întors pe ecrane cu seria „Ma numesc Zuleyha”. Ce fel de personaj este Demir Yaman?
Demir Yaman este un moșier modern care fiind singurul moștenitor al familiei trebuie să își înlocuiască tatăl și să reprezinte societatea patriarhală care aparținea unei lumi feudale. A fost trimis în străinătate când era copil, a învățat 3-4 limbi străine, și-a încheiat studiile acolo și a făcut cercetări în străinătate. De fapt este un moșier modern într-o societate feudală care încearcă să aducă știința în Adana și industria care lipsește în Turcia anilor ’70.
După ce ai interpretat rolul profesorului Kadir în seria „Deli Gönül”, acum dai viață lui Demir Yaman, un moșier în serialul „Ma numesc Zuleyha”. Ce asemănări sunt între tine și personajele Kadir și Demir?
Asemănarea dintre mine și Kadir ar fi acea modestie caracteristică oamenilor din regiunea Anadolu.
Demir este un om foarte ambițios. Diferența dintre noi este că ambiția lui se transformă în cruzime. Eu nu sunt atât de ambițios, dar dacă imi doresc ceva, cu siguranță fac tot posibilul să obțin acel lucru.
Te vedem mereu în producții de dramă. Ai jucat comedie?
În Turcia de cele mai multe ori publicul nu este obișnuit să vadă în comedii actori care obișnuiesc să joace în drame. În prezent nu mă gândesc să joc într-un serial de comedie. Dar vreau să joc într-un film de comedie. Dacă este un film cu un scenariu bine gândit, aș fi fericit să îl joc.
Baglama, nai sau clarinet, care îți place mai mult și la care cânți mai bine?
Clarinetul este indispensabil. Îl duc oriunde merg, este ca parte din mine, de vreme ce cânt de 11 ani. Am început de un timp să cânt la ney iar la bağlama cânt de 2 ani și continui să progresez.
Te vedem deseori la hotelul în care stai în Adana, cu un zâmbet larg făcând fotografii cu oamenii. Ești mereu atât de modest?
Cred că aceasta este o latură din om care nu se poate schimba. O persoană are sau nu această caracteristică. Eu așa cred. Eu sunt încă la fel cum am fost în copilărie. De exemplu, dacă merg în orașul meu natal după 24 de ani, oamenii care mă cunosc pot spune: „Ești tot același om care erai în urmă cu 24 de ani”. Nu fac acest lucru în mod intenționat, astfel încât să spună acest lucru. Nu o fac ca cineva să aplaude. Prefer să trăiesc așa. Cred că faima este unul dintre cele mai mari teste care i se pot întâmpla unei persoane. Dacă poți privi viața în acest fel, va fi mai ușor de parcurs. Dacă nu ești conștient de asta, pot spune că viața va fi mai dificilă. Oamenii de aici din Adana m-au îndrăgit, iar eu îi îndrăgesc pe ei.
Care este povestea ta despre trecerea de la baschet la actorie?
Am venit la Fenerbahçe pentru a juca baschet când aveam 18-19 ani. În urma unui eveniment nefericit, a trebuit să iau o pauză de la baschet. Cunoscuții îmi spuneau pe atunci că mi s-ar potrivi modelingul. Am încercat câteva spectacole, dar mi-am dat seama că podiumurile nu sunt pentru mine. După ce m-am gândit mult la ce aș putea face, aventura mea a început într-o zi când o școală de actorie a apărut pe internet.
