Ce suntem? Cat suntem? Boare de vant si adiere lina pe pamant. Astazi zambet, maine amintire. Da, suntem trecatori pe acest pamant, intr-o zi se va asterne praful peste urma noastra din fotoliu sau altcineva ii va lua locul. Boare de vant asta suntem si la fel e si in sufletele noastre…Cine isi va mai aminti peste ani ca am iubit, ca am visat, ca am plans cu lacrimi amare sau din contra am ras cu bucurie si din tot sufletul.
De multe ori nu intelegem bucuria unui moment, il lasam sa treaca…o clipa, doua, minute, ore…Nu le acordam atentie cand de fapt nisipul curge lin in clepsidra. Ne gandim mereu ca mai avem timp.
Mai avem timp sa spunem cuiva drag “te iubesc” sau “mi-e dor de tine” sau “as vrea sa te vad.”
Mai avem timp sa imbracam haina nepurtata din dulap si perechea noua de pantofi.
Mai avem timp sa mergem intr-o plimbare lunga prin parcul tineretii noastre sau pe ulitele satului unde am copilarit.
Mai avem timp sa mancam o portie mare de inghetata fara frica kilogramelor in plus sau a glicemiei ridicate.
Mai avem timp sa plecam in calatoria vietii noastre chiar daca bugetul depaseste posibilitatile noastre.
Mai avem timp sa vedem un film bun, o comedie sau un desen animat cu o cutie mare de popcorn in brate.
Mai avem timp sa ne cerem iertare unei persoane careia i-am gresit, sau poate nu…dar iertarea ne-ar face pe amandoi sa ne simtim mai bine si sa ne eliberam.
Mai avem timp sa dam un telefon sau sa facem o vizita cuiva singur, a carui usa nu a mai deschis-o nimeni demult.
Mai avem timp sa invitam la masa pe cineva infometat…
Mai avem timp sa ne abatem din drum pentru a-i multumi lui Dumnezeu. Nu pentru a-i cere ceva ci pentru a-i multumi. Atat.
Mai avem timp sa culegem flori, sa admiram un asfintit, sa savuram o prajitura, sa privim cerul, sa ascultam valurile, sa citim o poezie. Sau s-o scriem…de ce nu?
Mai avem timp, asa este. Mult. Dar intr-o zi nu va mai fi asa, pentru ca asa e menit. Pentru ca nimeni nu vine cu garantie nelimitată.
